Povesti din Tibet



 

In zonele ocupate acum de Tibet, Nepal, Sikkim si Bhutan, Go-ul a aparut prin anul 700 al erei noastre. Atunci s-au stabilit primele legaturi culturale intre popoarele tibetane si Dinastia Han.

G0-ul in Tibet est denumit Mig Mang ceea ce se traduce prin "multi ochi" (aceasta nu se refera totusi la "ochii" din Go ci la puctele (intersectiile) de pe tabla). Expresia inseamna de fapt "tabla de joc".

Istoricul Cheng descrie un obicei de a juca Go intilnit in vechile regate tibetane ca "lupta limbii". Cind un jucator pune o piatra pe tabla el trebuie sa-si insoteasca gestul cu niste vorbe de duh (demonstrindu-si ascutimea mintii). De exemplu, daca jucatorul "A" pune prima piatra el poate spune "Acesta este un iepure"; jucatorul "B" poate raspunde, punindu-si propria piatra ... "Piesa mea este o vulpe" dupa care "A" replica cu "Asta este o pantera" iar "B" continua cu "Asta este un tigru" ... si asa mai departe.
Probabil ca expresiile pierd mult prin traducere deoarece in limba originara ele au un anumit ritm sau incep cu aceasi litera.

Cheng mai spune ca jocul era popular numai in rindurile aristocratiei. Tuturor regilor tibetani le-a placut sa joace, lasind in urma lor multe povesti populare referitoare la aceasta. El mentioneaza una despre un rege care era intelept, puternic dar si foarte bun in Go. El mai era foarte priceput la vorbe. Cind juca Go, el putea sa discute in acelasi timp si grave probleme de stat cu ministrii sai (tot sub forma "luptei limbilor").
Ii placea sa creasca pasari vorbitoare, lasindu-le sa zboare liber iar cind reveneau in jurul sau statea si le asculta ciripitul. In felul acesta a aflat la un moment dat ca regina sa planuia sa-l insele.
Regele a chemat-o pe regina si a rugat-o sa joace o partida cu el. In "lupta limbilor" care a urmat el a folosit cu multa iscusinta expresii care sugerau disloaialitatea sotiei sale incit aceasta s-a rusinat si s-a inrosit toata. Cind partida nu ajunsese decit la jumatate, regina a pretextat ca i s-ar fi facut rau si s-a retras in aprtamentele ei.

Regele a analizat cu atentie vorbele pe care regina le spusese in timpul partidei. Convins acum de intentiile ei de a-l insela a repetat experienta a doua zi si ... cu ajutorul pasarilor sale, a adus-o in final in situatia de a se compromite singura.
 
 

 * 

O alta poveste spune ca in momentul in care dinastia Gtsang a pus stapinire pentru prima data pe intreg Tibetul (sec. XVII) si a incercat sa suprime Budismul, Dalai Lama a facut un pact secret cu generalul mongol Gu-shri Khan (lider al tribului Khoshut). Cu ajutorul acestuia clanul Gtsang a fost alungat ... iar mongolii au decis sa ramina in Tibet sub conducerea succesorului lui Gu-shri, Lha-bzang Khan. Acesta din urma s-a inscaunat ca rege iar Dalai Lama a devenit lider spiritual. A urmat o perioada de pace.

La moartea lui Dalai Lama, omul sau de incredere Sangs-rgyas rgya-mtsho a ascuns tuturor acest fapt, asteptind urmatoarea reincarnare a stapinului sau (se presupunea ca sufletul celor morti va trece in corpul unui copil). Mai tirziu s-a autointitulat ca Ministru-regent in numele lui Lama.
Relatiile cu Lha-bzang au devenit incordate dar, fiind amindoi inconjurati de armate puternice, au hotarit ca hegemonia in Tibet sa fie decisa de un meci de Go (format din trei partide). Toate partidele trebuiau jucate in fata publicului.
Lha-bzang Khan a cistigat si in final l-a ucis pe Sangs-rgyas rgya-mtsho in anul 1705.

Pentru foarte superstitiosii tibetani Go-ul a devenit purtator de ghinion iar popularitatea jocului a scazut mult - raminind a fi practicat numai de catre aristocratie. Era un obicei destul de raspindit ca, in timpul festivalului "Jucind in Gradina" (intr-a 15-a zi a celei de a patra luni din calendarul tibetan), nobilii sa-si invite prietenii in gradina lor cu flori. Aici luau masa, cintau, dansau si jucau diferite jocuri - Go-ul fiind privit ca cel mai important dintre ele.


* * *