Cei noua batrini de pe Muntele de Tamiie



 

Un surimono comemorativ al unui grup de poeti kyoka cunoscut sub denumirea "Cercul Katsushika", pe tema Meisu Juban (Zece numere faimoase) - cel de fata reprezentind, bineinteles, numarul noua.
Cele doua poeme kyoka sint:

Racul si
Par-carunt joaca un ko;
in Horai
tineretea respecta
virsta avansata

(Matsukaze Nokicho)


Parul negru
inceraca sa-si recupereze
tineretea;
in zi de primavara zapada
de pe crestetul batrinilor dispare

(Matsumune Chieda)

Racul este un epitet care complimenteaza virsta inaintata deoarece, chiar daca arata urit si cocosat carnea sa este deosebit de dulce.
Un ko este o pozitie speciala la Go, in care o piatra poate fi capturata si recapturata aproape la infinit, aceasta facind ca timpul sa se opreasca in loc (in Japonia, ko este de asemenea un termen budist care inseamna o viata de lunga durata).
Horai este un loc in care oamenii ramin vesnic tineri.

Cele doua poeme mentin o interesanta balanta intre Horai si Japonia, iarna si primavara, batrinete si tinerete, alb si negru ... in ultima instanta Yin si Yang.
In primul poem venirea primaverii asteapta pina cind batrinul termina de jucat partida, sugerind astfel ca Albul are intiietate in fata Negrului. In cel de al doilea, dimpotriva, parul alb isi recapata vigoarea tineretii, indicind ca Negrul cistiga.

Muntele de Tamiie din titlul tabloului este Hsiang-shan, linga Loyang (vechea capitala a Chinei), unde vestitul poet Po Chu-i a construit o resedinta unde locuia impreuna cu alti opt prieteni. Referindu-se la ei ca fiind "Cei noua batrini", titlul devine astfel un compliment gratios la adresa membrilor Clubului Katsushika, sugerind ca si ei, probabil, ar putea rivaliza cu asemenea nemuritori.

Tabloul de mai sus s-ar putea constitui foate bine in ilustrarea unuia dintre poemele lui Po Chu-i:

Calugarii stau pe munte, jucind Go.
Pe tabla aluneca umbra luminoasa a unui bambus.
Nimeni nu-i vede printre frunzele stralucitoare,
Doar din cind in cind se aude sunetul cite unei pietre.



* * *