Pe lac



 

Ofta din nou. Totul parea pierdut.
Intrerupsese partida, apoi o analizase impreuna cu elevii sai timp de patru ore. Nu gasisera nici o solutie. Se parea ca va trebui sa abandoneze. Pina la urma, nemaiputind suporta privirile elevilor, iesise pe lac pentru se relaxa si a se putea gindi in liniste.

Cum se ajunsese aici ? Sa nu mai poata gasi nici o miscare buna ? Era cel mai bun jucator al locurilor ! Nu-si dadea seama sa fi facut vreo greseala in partida si totusi pozitia parea pierduta.

Si era atit de obosit.
Simtea caldura placuta a soarelui si leganatul barcii.

Atipi si incepu sa viseze.
Partida ! In vis i se infatisa partida in pozitia exacta la care se ajunsese ... Si cum privea asa spre ea pietrele incepura sa se miste de la sine, asezindu-se parca singure pe tabla ... Aproape ca si cum ar fi vrut sa-i spuna ceva ...

Sari in picioare, trezindu-se imediat.
Bineinteles ! Exista o miscare ! O analiza bine; se gindi de asemenea si la ce i-ar fi putut raspunde adversarul sau. Nu avea nici un raspuns bun, putea sa cistige !


* * *