Nu-l compatimi pe cel ce si-a daruit viata unei pasiuni



 

Go-ul poate naste pasiuni si chiar dependenta.
Odata prinsi de pasiunea pentru acest joc, putini se mai pot desprinde de ea. Exista un proverb care spune: "Nenumarati au fost cei ingenuncheati pe tabla cu 19 linii".

Imparatul Guang Yi (976-997 DC) era un pasionat jucator de Go.
Un calugar (Wen Ying) din timpul Dinastiei Song scria in "Xiang Shan Ye Lu" ca Imparatul Guang Yi avea un sevitor special pentru Go. Acesta se numea Jia Xuan si avea misiunea de a-i arata stapinului sau cele mai frumoase partide de Go.

Multi dintre Inaltii Oficiali ai Curtii au inceput sa-si arate nemultumirea, considerind ca Jia Xuan il impinge pe Imparat pe un drum gresit indepartindu-l de la treburile administrative. Stiind bine ca nu poate ignora complect aceste pareri, Guang Yi gasi o explicatie raspunzindu-le : "Va inteleg perfect; incercam doar sa folosesc scuza jocului de Go pentru a ma tine cit mai departe de concubinele mele. Nu-i nevoie sa mai discutam. Sexul in exces este mai rau decit Go-ul; de fapt numai Go-ul poate suplini tentatiei celor trei mii de concubine din cele sase palate".

Auzind acestea, slujitorii imparatului incepura sa-i analizeze spusele, cintarind argumentele pro si contra; ajunsera pina la urma la concluzia ca Go-ul este totusi mult mai indicat decit sexul exagerat si pusera capat dezbaterilor.

In realitate Imparatul Guang Yi nici nu mintise prea tare. Era atit de preocupat de Go incit nu-i prea raminea timp si pentru concubinele sale. Istoria este plina de exemplele multora care au fost intr-o asemenea masura atrasi de Go incit si-au neglijat propriile probleme, de zi cu zi.

Lui Zheng Xia (in Dinastia Song) ii placea atit de mult Go-ul incit forta pe oricine-i trecea pragul sa joace o partida cu el. In cazul in care vizitatorul nu stia sa joace, insista totusi ca acesta sa stea deoparte si sa urmareasca o partida demonstrativa, intre mina sa dreapta si cea stinga.

Printre numeroasele povesti care descriu dependenta de Go, multe sint bineinteles exagerate; cu cit sint mai departate in timp cu atit credibilitatea lor scade. Unele insa, au ajuns sa intre in Literatura.

Pu SongLing scrie in "Liao Zhai Zhi Yi" ca a existat o fantoma careia-i placea Go-ul atit de mult incit si-a dat viata pentru o partida.
Intr-o zi, negasind pe nimeni cu care sa joace acolo in Infern, fantoma s-a gindit sa-si caute un partener printre cei vii. Din momentul in care s-a asezat in fata tablei a pierdut insa notiunea timpului, jucind toata noaptea pina in zori. Cu ivirea zorilor au aparut gardienii Infernului care, drept pedeapsa, au aruncat fantoma in cel de-al 18-lea Infern, pierzind totodata orice sansa de reincarnare. Aceasta fantoma iubise Go-ul atit de mult incit si-a pierdut viata.
Referindu-se la acest incident, Po a scris:

"Pentru cel ce-si petrece o zi intreaga la o partida de Go,
  Pentru cel care-si neglijeaza treburile zilnice,
  Nu-l compatimi pe cel ce-si dedica viata unei pasiuni.
  Soarta lui era deja decisa, inainte de cea a partidei
".

Si totusi exista unii care cred ca Go-ul este mai important decit banii. Ei au preferat lumea albului si negrului fata de cea a aurului si argintului. Tatal lui Fan Xi Ping, cel mai puternic jucator de Go in perioada timpurie a Dinastiei Qing (1644 - 1911 DC) este un astfel de exemplu. Povestea sa este relatata pe piatra funerara a lui Fan de catre poetul Yuan May.

Tatal lui Fan Xi era atit de pasionat de Go incit neglija total necesitatea vreunui cistig financiar, pentru a-si putea duce traiul; familia sa traia in saracie. Intimplator si Chen ZiXian - cel mai puternic jucator al ultimei perioade a Dinastiei Qing - a trait o poveste aproape identica. Amindoi, Fan si Chen erau din Hai Ning. Tatal lui Chen era si el inebunit dupa Go si deabea isi ducea zilele; ultima parte a vietii si-a petrecut-o pe drumuri, adapostindu-se in ruinele unui templu. A ramas insa cu aceasi pasiune pentru Go pina in ziua in care a murit.
Amindoi, Fan Xi Ping si Chen ZiXian si-au onorat parintii devenind bogati. Go-ul era foarte popular in acea perioada iar jucatorii buni aveau nmeroase posibilitati de cistiga bani. Celebritati, inalti demnitari sau negustori bogati ofereau adesea salarii substantiale unor asemenea jucatori pentru a locui in casele lor si a juca Go.

Nu toti jucatorii de top sint dependenti de Go, asa cum nici orice jucator pasionat nu poate deveni unul de top. Diferenta intre jucatorii foarte tari si cei amatori este ca amatorii joaca Go pentru a se amuza, putind ajunge adesea dependenti de el; jucatorii de top cauta miscari eficiente si forme perfecte acordind o mai mare importanta cistigului decit distractiei.
Amatorii se distreza jucind Go, pe cind jucatorii de top cistiga faima si bunastare.


* * *