Kibi Daijin


Se pare ca jocul de Go a patruns in Japonia in cursul sec. V (in orice caz, nu mai tirziu de sec. VI), provenind din Coreea (prin intermediul preotilor budisti) sau din China - care incepuse sa atraga din ce in ce mai mult atentia (si admiratia) japonezilor.
Legenda spune ca cel care ar fi adus jocul din China, ar fi fost Kibi no Makibi (cunoscut sub numele de Kibi Daijin sau Inaltul Demnitar Kibi); aceasta este o versiune acceptata de mai toata lumea, cu toate ca exista suficiente dovezi ca japonezii apartinind claselor mijlocii practicau Go-ul inca de cu ceva vreme inainte.

Kibi se nascuse intr-o familie de arisocrati si inca de tinar reusise sa cistige favorurile casei imperiale, astfel incit la virsta de 22 de ani a fost trimis la studii in China. In total, a petrecut 19 ani in Ch'ang-an - superba capitala a dinastiei T'ang - dupa ce, la plecare, primise insarcinarea speciala de a aduce inapoi cit mai mult din cultura infloritoriului imperiu.
In timpul primei sale vizite in Ch'ang-an, o intimplare fascinanta se spune ca s-ar fi petrecut, o intimplare transformta ulterior in legenda - tema a numeroase opere de arta si chiar a unei piese de teatru kabuki.


 * 

Intr-o buna zi, Imparatul Hsuan-tsung, vrind sa testeze capacitatile intelectuale ale lui Kibi, l-a rugat sa joace o partida de Go cu unul dintre slujbasii Curtii. Pe vremea aceea Kibi nu cunostea nici macar regulile acestui joc dar nu a refuzat provocarea. Ba mai mult ... el si-a pariat viata - ca miza a partidei - in schimbul initierii in "tainele calendarului" (stiinta pe care intentiona sa o introduca in Japonia).
Partida a evoluat bine pentru Kibi, care fusese tot timpul ajutat de catre spiritul unuia dintre prietenii sai. Spre final ajunsese chiar sa conduca la o diferenta de un punct, cind ... nevasta slujbasului imperial (care urmarise indeaproape partida), pentru a-si feri sotul de o infringere rusinoasa ... a inghitit pe ascuns una dintre piese.
La incheierea partidei s-a constatat imediat lipsa piesei respective (dupa regulamentul chinezesc, pietrele trebuind sa fie intr-un numar fix). S-a intimplat insa ca imparatul avea o oglinda magica, cu ajutorul careia piatra lipsa a fost gasita imediat. Hsuan-tsung s-a enervat foarte rau cind a descoperit siretlicul folosit de catre nevasta slujitorului sau si a poruncit ca aceasta sa fie executata. Kibi a sarit insa in ajutorul femeii, implorind mila imparatului si pina la urma a reusit sa-l induplece. Mai tirziu va fi rasplatit pentru fapta sa, femeia (recunoscatoare) avertizindu-l despre un complot care fusese pus la cale impotriva sa - de catre niste curteni invidiosi - si ajutindu-l sa se itoarca teafar in Japonia.

 * 

Intr-una dintre versiunile legendei, dupa intoarcerea acasa, Kibi ii daruieste nevestei sale piatra cu bucluc - pe care, dupa terminarea incidentului din Ch'ang-an, o pastrase intr-o cutie de jad. Nevasta prevazatoare a pastrat insa numai cutia frumos ornamentata, piatra aruncind-o in fintina unuia dintre vecinii sai - pe care il antipatiza deosebit de tare ...

Doua lucruri interesante atrag atentia in mod deosebit, in aceasta legenda. Unul este asocierea jocului de Go cu Calendarul, deci cu miscarea stelelor si planetelor - o tema des utilizata in legendele timpurii. Celalalt, este faptul ca partida de Go dintre Kibi si curteanul chinez a fost jucata cu miza. Pariurile erau o practica cit se poate de uzuala in China, ca de altfel si in Japonia - pina la inceputul sec. XVII cind Tokugawa a infiintat un minster special al Go-ului, care a impus o eticheta foarte stricta jucatorilor japonezi.

In perioada respectiva marea aristocratie japoneza, incepuse sa nutreasca o admiratie deosebita pentru cultura chineza. Orice obicei despre care se auzea ca este practicat in Ch'ang-an era automat adoptat si la Curtea japoneza ...
Go-ul, cu toate ca era cunoscut in Japonia, nu era pina atunci decit o modalitate ca oricare alta de petrecere a timpului liber - pentru calugari, razboinici sau clasele mai de jos ale nobilimii. In momentul in care s-a aflat ca jocul este la mare stima in China, si-a cistigat bineinteles si aprecierea inaltei nobilimi japoneze.

Cert este ca, dupa cei 19 ani petrecuti in China, pe linga cunostiintele acumulate in domeniul filozofiei, istoriei, muzicii sau poeziei, Kibi Daijin a mai adus in Japonia flautul, diferite texte religioase si opere ale clasicilor chinezi, picturi, medicamente ... si o intreaga multime de alte obiecte, dintre cele mai diverse. Printre ele se numarau o masuta de go, din lemn de dud, frumos ornata si doua seturi de piese (una din os - rosii si purpurii, avind incrustatii ale unor forme de pasari - iar cealalta din cuart si serpentina).


* * *