Capcana



 

"- Ajutooor ! ... Aoleeeu ! ... Va rog, ajutati-ma !" ...
"- Blestemati fie cei care m-au prins aici ! ... Ajutooor ! "

Scincetele-l intrerupsera din meditatie pe Zeul Prostilor.

"- Inca unul ... " - ofta acesta ... si ridicindu-se, pasi in Tarimul de Jos, un loc izolat si intunecos. Razele soarelui nu ajunsesera niciodata aici dar, fara a i se putea ghici sursa, o lumina asemanatore cu cea a lunii se facea totusi simtita. Contempla o vreme imprejurimile apoi se indrepta spre locul de unde veneu sunetele.
Acolo gasi un demon prins intr-o plasa de paianjen. Lilieci ii zburau pe deasupra capului - parca aratindu-i, in deridere, libertatea de care se bucurau ei ... Alaturi zacea rasturnata, o tabla de Go. Demonul, abatut, ii blestema in continuare pe cei invinuiti ca-l adusesera in starea asta - dar Zeul Prostilor stia ceea ce se intimplase de fapt. Dupa o vreme, observind ca nu mai este singur, creatura incepu sa se roage:

"- Oh, bunule Zeu ... elibereaza-ma de aici ..."
"- Nu pot, trebuie sa te descurci singur !" - veni raspunsul.
"- Cum ?! Am tot incercat pina acum si n-am reusit ! ... Altii m-au bagat aici ! Te rog, ajuta-ma !" - continua sa se plinga demonul.

Zeul nu dadea insa nici un semn ca ar intentiona sa intervina cu ceva, asa ca furia demonului se reversa si asupra lui, cu tot felul de noi blesteme ... Numai cind il vazu intorcindu-i spatele, incepu din nou sa-l implore:

"- Nu pleca ! ... Te rog, ajuta-ma ... elibereaza-ma de aici ! "
"- Ti-am mai spus ca trebuie sa te descurci singur; nimeni nu te va putea ajuta sa scapi din acest Infern" ... raspunse din nou Zeul, departindu-se. In urma lui auzea un amestec de rugaminti si blesteme ... dar stia ca nu poate face nimic.
"- E foarte trist" ... murmura el, ca pentru sine ... "cum isi atrag unii propria ruina". Si pleca ... lasindu-l pe demonul care trisase la Go, prins in propria sa plasa.


* * *