Mihai Bisca


Mihai,1986


Brasov, 1986(in alb, facind glume)

- joaca Go din anul 1984
- membru al Lotului National (din 1990)


Cele mai bune rezultate :

- Campion National (1988)
- Campion National (1995)
- Campion National (2000)
- Loc 1 - Trofeul federatiei (1989)
- Loc 1 - Trofeul federatiei (1990)
- Loc 1 - Trofeul federatiei (1991)
- Loc 1 - Trofeul federatiei (1992)
- Loc 1 - Campionatul National - Perechi (2001)
-in echipa cu Irina Suciu
- Loc 1 - Campionatul National - Perechi (2002)-in echipa cu Irina Suciu
- Loc 3 - Campionatul pentru Perechi (Cannes - 2002) - in echipa cu Irina Suciu
- Loc 13 - Campionatul European (Maastricht - 1994)
- Loc 11 - Campionatul European (Tuchola, Polonia - 1995)
- Loc 14 - Cupa ING (Baile Felix - 1996)
- Loc 19 - Campionatul Mondial de Amatori(Nagoya, Japonia - 1989)
- Loc 19 - Campionatul Mondial de Amatori (Hyuga City, Japonia - 2001)


(extras dintr-un mesaj e-mail transmis pe lista "rgo")

Prima data am vazut Go in Science et Vie, Pierre Aroutchef (nu stiu daca i-am scris numele corect) si Andre Moussa aveau o rubrica acolo. Evident, ei foloseau terminologia lor frantuzeasca (cu nord, est, trupe, armate , si alte bazaconii) care nu facea decit sa ma zapaceasca.
Oricum, am ramas de acolo cu impresia de joc interesant. Apoi in toamna lui 1982 au inceput sa apara articolele lui Paun in Stiinta si Tehnica. Le-am urmarit cu mult interes si am inceput chiar sa joc, dupa regulamentul expus acolo, cu Mircea Lutic, amicul meu mai bun din vremea liceului.

Din cite ai scris tu (Radu) si altii inteleg ca ati avut probleme mai mari decit noi cu regulamentul :-), se pare ca noi am fost norocosi fiindca ne-am dat repede seama ca trebuie doar 4 pietre ca sa capturezi o piatra adversa in mijlocul tablei si alte lucruri de genul asta. Totusi, am trecut si noi prin etapa de "piatra linga piatra" si "pusul pietrelor in teritoriu advers". Probabil ca cine nu face asta la inceput nici nu intelege bine Go pe urma... (o sa zici ca nici acum nu intelegem bine Go, dar asta e alta discutie :).

Pe vremea aia eram cred in clasa 10-a si jucam in timpul orelor pe hirtie, cu creioane cu guma. Nu exista coala care sa reziste macar o partida intreaga, dar noi ne amuzam. Chiar atit de tare incit am luat un trei la chimie odata, cind am fost scos la tabla din mijlocul unei partide interesante, sa scriu structura benzenului sau a nu stiu carei chimicale.

In orice caz, la un moment dat s-a anuntat infiintarea clubului de Go la Casa de cultura Mihai Eminescu, pe 1 septembrie 1983. Fiindca era aproape m-am dus. Si aici s-a petrecut ceva interesant ...
Maica-mea, obsedata de vinatoarea de la acea vreme dupa adeptii Meditatiei Transcendentale, nu prea era de acord sa ma duc la "Go - sau ce naiba e aia" dar vazind ca eu o tin pe-a mea, a zis "bine, dar sa nu le dai numele si adresa !! ".

Ei, si cind am ajuns eu la club, prima persoana pe care am intilnit-o a fost George Stihi, energic si cu un aer de organizator cum bine il stii, care a venit cu un formular la mine zicind " numele si adresa, te rog !". M-am gindit o clipa daca sa o zbughesc pe usa afara, dar parea prea prostesc, asa ca m-am conformat. Si asa a inceput aventura Go-ului pentru mine.
spre Maastricht

In autocar spre Maastricht, cu Robert Mateescu si Mirel Florescu
(Iulie, 1994)



Printre membrii fondatori erau Ghorghe Paun, George Stihi, Gelu Chita, nu stiu daca nu cumva si Cristian Cobeli, in total vreo 30-40 de oameni din care azi am ramas 3-4. Atmosfera era insa absolut superba, de ceva nou, misterios iar entuziasmul nostru era pe masura. Fiecare venea cu idei din cele mai trasnite despre cum sa faci un joc de Go (pe vremea aia nu aveam chiar nimic).

Un moment de cotitura a fost cind Paun a adus (si pe urma mi-a si imprumutat) revista Go Review, precursoarea Go World-ului de azi. Citind-o am realizat dimensiunile Go-ului, faptul ca exista profesionisti, concursuri platite cu bani grei, zeci de carti de teorie, intr-un cuvint ca Go-ul este un joc cel putin la fel de serios ca sahul.

Al doilea moment important din acele vremuri de inceput a fost cind, dupa vreo 3 luni de la infiintare, ai aparut tu pe la club. Tin minte ca ai jucat un simultan cu toata lumea de acolo (vreo 30-35 de insi) fiecare la cite pietre handicap dorea si evident (acum, dar nu atunci :-) le-ai cistigat pe toate. Mi se parea ceva extraordinar, mai ales ca faceai mutari total ciudate, cum ar fi kakari, shimari, hiraki, ca sa nu le numesc decit pe cele mai simple. Oricum, pentru noi, care puneam piesa linga piesa era ceva aiuritor. Probabil ca nu tii minte prima noastra partida, jucata la acel simultan. Am jucat fara handicap si ai cistigat cu vreo 50 de puncte. Ar fi fost vreo 80, dar am trait undeva cu un grup prin ishi-no-shita (bineinteles, prin forta lucrurilor, pe vremea acea habar n-aveam ca te poti gindi dinainte la asa ceva...).
Tin minte ca vazind tu cit de incepatori suntem, ai facut o lectie despre extensii (kosumi, keima, ikken tobi, etc.) care mie mi s-a parut foarte importanta. Numai atunci cred ca am crescut cu vreo 4-5 kyu.

Au urmat citiva ani de studiu asiduu, in care jucam mult si pe urma visam Go, aparuse si Haitao, de la care am invatat foarte multe chinezarii. Asa le numeau cei cu aversiune pentru calcul, dar de fapt erau niste tesuji-uri care faceau jocul mult mai eficace si mai interesant...

Un moment important pentru Go in general la noi in tara a fost Primul Concurs National care s-a tinut la Cluj in 1986. Au fost mai mult de 100 de participanti, intr-o sala mare, unde chiar si numai click-urile de la pietrele jucate deveneau un zgomot impresionant. Acolo m-am simtit excelent si din toti jucatorii noi pe care i-am cunoscut il tin minte in mod deosebit pe Lucky. Era foarte dornic sa joace cu bucuresteni si sa-i bata; chiar pe mine m-a provocat la joc intre doua runde (care erau destul de inghesuite din cie imi aduc aminte).
spre Maastricht

Cupa Cantacuzino - 1995,
jucind cu Marius Spataru

Nu mai tin minte exact care a fost ordinea pe podium la acel turneu, desi ar trebui sa existe documente pe undeva. Parca a cistigat HaiTao, tu ai luat locul doi si eu trei si Sumiya patru, dar nu sunt sigur. Ce stiu sigur e ca acolo ai pus la bataie jocul tau de Go (cel vechi, pentru ca primisei unul nou) spunind ca il vei da celui mai bine plasat dintre noi (de la clubul din Bucuresti adica), si eu l-am cistigat. Ah, tot acolo l-am cunoscut si pe inegalabilul Dan Micsa, pe care tare as vrea sa-l mai vad printre noi.
Dupa aceea, concursurile au devenit tot mai dese si multa lume a invatat sa joace acceptabil, din dorinta de a cistiga si de a face impresie celor din alte orase.

A urmat primul Campionat National, in 1987 la Baile Herculane, cel cu regulamentul dubios, la care nu ai jucat nici tu nici eu nici Mirel si care a fost cistigat de Sergiu Irimie. Pe urma in 1988 la Casa Sahului, am devenit eu Campion National si anul urmator am fost in Japonia la Nagoya si am luat locul 19, cu 4 victorii din 8 partide.
[...]

Mihai