Marius Spataru

Marius, premiat la Bucharest Grand Prix - 1995


(extras dintr-un mesaj e-mail transmis pe lista "rgo")

Era prin 1987-88 cind eu si Catalin Prescure ne-am decis sa venim si sa jucam GO in cadrul unui club despre care citisem ca ar fi existat in casa de cultura a studentilor, Preoteasa.

Mai inainte de momentul asta, cu citiva ani in urma, eu, dintr-o curiozitate inexplicabila imi dadusem putinii bani din pusculita pe un joc de GO, poate fiindca imi placuse cutia: neagra cu GO scris cu un galben-portocaliu de foc. Incercasem sa deslusesc singur regulamentul, dar in afara faptului ca intelesesem ca era un joc care se juca in doi, nu reusisem mare lucru. Asa ca pentru o vreme l-am abandonat printr-un dulap.
Dupa ceva timp, tot din libraria de unde luasem si jocul, n-am rezistat si mi-am cumparat si Introducere in GO a d-lui Gheorghe Paun, una dintre primele editii, cea cu coperta albastra. Am inceput sa o citesc si asa am descoperit ceea ce consider a fi una dintre cele mai bune si mai bine scrise carti, judecind din perspectiva scopului declarat in titlu. Am fost atit de insufletit de cartea respectiva incit l-am convins si pe Catalin Prescure sa o citeasca. N-a trecut mult si l-a vrajit si pe el, astfel am inceput sa jucam si sa citim in paralel cartea asta intr-un soi de febrilitate incredibila, in care cel ce reusa sa citeasca un capitol nou inaintea celuilalt isi asigura suprematia pe tabla...

Am depistat mai apoi rubrica de GO din Flacara - Rebus, cumva retroactiv fiindca eu aveam foarte multe numere mai vechi care zaceu printr-un dulap. Le-am ciopirtit fara mila si asa am facut rost de alt material tiparit privitor la GO, in afara de "Initiere...". De altfel, aceea a si fost modalitatea prin care am aflat ca exista un club organizat in Bucuresti, si ca va sa zica nu suntem chiar asa singuri pe lume.

Dupa ce am constat ca tabla de 9x9 nu ne mai incape si ca cine joaca cu negrul pe o asemenea tabla sigur cistiga, am tracut pe 19x19, ca mai apoi sa ne si "testam" taria cu niscai teste dintr-un articol. Rezultatele, asa cum cred ca s-a intimplat si altora :-), au fost super-optimiste ceea ce ne-a determinat sa credem ca valoram cam de 1-2 kyu, dar ca sa fim modesti am convenit ca am fi 4 kyu.

Sa revin la momentul venirii la club (dupa digresiunea asta cam mare).
Ne hotarim si intr-o duminica dimineata ne infiintam la club. Si da-i si astepta nenicule...si da-i si astepta...Dupa vreo 1 ora si 1/2 inca eram singurii jucatori de GO de pe locul respectiv. Nu stiu de ce, dar noi venisem cu niste asteptari foarte mari si realitatea aia ne-a miniat rau de tot. Retrospectiv vorbind, nu stiu ce se intimplase: venisem noi prea de dimineata, era vreun concurs pe undeva...Cert e ca am plecat furiosi rau si nu ne-a trecut nici in zilele urmatoare, motiv pentru care impreuna cu Catalin am scris o scrisoare pe un ton foarte vindicativ si i-am trimis-o lui Gheorghe Paun, la redactia Flacara-Rebus :-).
Si...surpriza imensa: dupa citeva zile pe Catalin il suna la telefon (!) chiar dl. Gheorghe Paun si cu o intelepciune desavirsita ne explica ca a fost probabil o neintelegere si ne invita sa venim din nou duminica viitoare la club. M-am gindit de multe ori dupa aceea ca, daca dl. Gheorghe Paun n-ar fi avut intelepciunea si prezenta de spirit de a actiona asa cum a facut-o, nu sunt singur daca astazi eu sau Catalin Prescure am mai fi putut sa jucam GO asa cum jucam.

Am venit in duminica urmatoare la club si pentru prima data am jucat cu alti jucatori de GO. Eu am jucat cu Bogdan Sburlea, iar Catalin cu Serban Cristescu, asta dupa ce am sustinut sus si tare ca am fi 4 kyu. Ne-au batut de ne-au zapacit si dupa aia ne-au trecut la niste handicapuri serioase. Asa ne-am trezit si ne-am dat seama cam pe ce lume ne gasim...


Marius