1

2

3

4

5


Lucretiu Calota




1995

Cupa Cantacuzino - 1995 :
studiu, intre doua runde

- joaca Go din anul 1984
- membru al Lotului National (din 1990)


Cele mai bune rezultate :

- de doua ori Vicecampion National
- Loc 3 - Campionatul European de Echipe (Austria, 1990)/ cel mai bun jucator la masa 3
- in echipa cu: Mihai Bisca, Robert Mateescu, Marcel Crasmaru
- Loc 1 - Cupa Romaniei (1991)
- Loc 11 - Campionatul European (Belgia, 1991)
- Loc 16 - Campionatul European (Mamaia, 1998)
- Loc 1 - Fujitsu Grand Prix (Bucuresti, 1999)
- Loc 2 - Campionatul European de Echipe (Yugoslavia, 1999) - in echipa cu: Vali Gheorghiu, C-tin Ghioc, Nagy Bella
- Campion National (2003)


1. Un joc perfect

(Iulie - Septembrie 1984)

" La mine acasa s-au jucat totdeauna jocuri intelectuale. Cu totii, parinti si copii, am jucat de toate, de la sah si moara pana la Master Mind si diverse jocuri cu creionul pe hartie. Mai mult decat atat, am inventat versiuni mai complicate ale jocurilor de cate ori epuizam varianta obisnuita. De exemplu clasicul Master Mind, cu ghicitul a patru culori din sase ni se parea copilaros si jucam pe hartie cu cinci din noua. Iar in bibliotaca aveam o gramada de carti de logica distractiva si de matematica amuzanta .

Pe la 12 ani eu ma apucasem sa citesc carti de sah. Era singurul joc unde simteam nevoia sa studiez teorie. Bineinteles, scopul ultim era sa-l bat pe tata, care era un jucator bunicel insa fara pic de cunostinte teoretice. Taria lui consta in forta bruta de calcul. Si din asta avea nu gluma fiindca juca mult cu colegii la serviciu. In aceasta perioada insa in revistele Flacara Rebus si Stiinta si Tehnica incepusera sa apara articolele domnului Gheorghe Paun despre go. Cum tata o cumpara pe prima fiind rebusist pasionat iar eu pe a doua din entuziasm pionieresc, pot spune ca acesta a fost primul contact. Ne placeau povestile cu samurai si printi orientali, despre onoare si spiritul luptatorilor, dar din joc nu prea intelegeam mare lucru.

Apoi a venit vara anului '84, cumplit de ploioasa la Brasov. Eram in vacanta dar nu puteam iesi din casa. Aveam in vizita niste rude si jucam toata ziua carti si rummy si ne plictiseam ingrozitor. Asa ca tata a iesit in oras si a cumparat doua jocuri care tocmai aparusera, go si scrabble.
1987

Brasov - 1987
(in extrema dreapta, Gh. Paun)


Tineti minte primul go romanesc? Cu tabla de carton portocaliu cu niste hoshi-uri foarte mari... cu piese, tot din carton, care se exfoliau pe grosime, devenind tot mai subtiri si mai multe. Regulamentul era foarte succint, pe un pliant de hartie cu numai 4 pagini. N-am inteles atunci exact cum e jocul si am completat de la noi cu niste reguli care ni s-au parut de bun simt dar care evident erau incorecte. Si am jucat cu tata trei partide. Primele doua le-a castigat el, ultima eu. Si gata, n-a mai vrut sa joace. Trebuie sa spun ca in familia noastra, cu traditie rebusistica, scrabble a avut mult mai mult succes.

Dar eu eram deja pierdut. Nu mai voiam decat sa joc go. Mi-am invatat toti prietenii dar cum ii bateam fara mila nici ei nu mai voiau sa joace. In scurt timp am ramas fara adversari si ajunsesem sa joc de unul singur. Eram constient ca gasisem jocul perfect.
In toamna am inceput liceul si cam in aceeasi perioada am descoperit ca in Brasov exista un club de go la Casa de Stiinta si Tehnica pentru Tineret care se tinea martea seara. M-am dus timid si cam speriat de taria jucatorilor de acolo. Tin minte ca prima oara un portar sugubat isi radea de mine si nu ma lasa sa intru. Pana a venit Alex Popescu care mergea si el la club. Mi-a zis sa nu-l bag in seama pe portar si sa trec de el cu tupeu. Alex avea 16 ani iar eu 14 si ulterior am devenit foarte buni prieteni.

Spre surprinderea mea am castigat prima partida jucata la club si am plecat acasa fericit. A doua oara cand m-am dus am aflat ca cel pe care-l batusem venise si el prima oara si in plus eram colegi de liceu. Oricum, victoria mi-a dat avant sa continui.

Pe atunci la clubul brasovean era un concurs continuu. Jucatorii erau impartiti in doua grupe si se juca fiecare cu fiecare. Cand turneul se termina ultimii jucatori din grupa A retrogradau si primii jucatori din grupa B promovau. Asa ca pentru a intra in concurs trebuia sa astept pana se termina turneul curent. Alex juca in grupa A si el a devenit pentru inceput tinta mea. Fusesem starnit fiindca n-a vrut sa joace cu mine prima data si nici n-a jucat pana nu ne-am intalnit in concurs.

Intre timp jucam cu alti jucatori nou veniti care nu erau nici ei in concurs. Insa eu eram fanatic, notam partidele fiindca altceva nu aveam ce studia, le rejucam acasa si recalculam variantele. Deoarece nu aveam habar de teorie rezultatul partidei depindea de puterea combinatorica a jucatorilor iar aici eu excelam. Si castigam.
1984

n - Calota
a - Colt

Data : 1984


183 la 103,
196 la 185,
200 ko la 116,
264 la 103,
271 = pas,
280 la 216,
288 la 198,
294 la 275)

[download]

 

 

 

Iata aici cea mai veche partida notata de mine.
Este naiva si plina de greseli insa se vede deja cata incredere aveam in forta mea de calcul. De pe atunci ma simteam cu atat mai bine cu cat situatia era mai complicata si incercam sa atac cu orice prilej. Problemele de tsume-go le greseam deseori dar incercam sa pastrez initiativa globala si in general nu imi pierdeam fighting spirit-ul nici in urma unor dezastre. Mi-ar place sa pot juca si acum asa".

Lucretiu Calota