Dan Jerghiuta


(extras dintr-un mesaj e-mail transmis pe lista "rgo")

N-am fost niciodata prea bun la istorie. Anii nu reusesc sa-i memorez (nu-mi mai amintesc nici in ce an a fost rascoala din 1907) si uneori poate mai incurc si ordinea cronologica. Cam asta ar fi povestea, asa cum mi-o amintesc eu:

Prin anul 1983 (?) a aparut almanahul Stiinta si Tehnica (1984 ?) care avea doua pagini, fata in fata, in care erau prezentate pe scurt jocurile de Go si Scrabble. Am facut, impreuna cu fratele meu, (mai exact el le-a facut si eu l-am supervizat) un joc de Go si unul de Scrabble. Amindoua cu piese patrate de carton. Cind trebuia sa ridici un prizonier, deranjai toata tabla. Piesele negre erau colorate cu carioca, care pe la jumatate a dat semne de oboseala, asa ca jumatate au ramas gri. Asta ne-a stimulat sa inventam mai tirziu jocul de Go in trei.

Cum e greu sa scrii totul despre Go intr-o singura pagina, am prins mai bine Scrabble-ul. Am continuat totusi sa le jucam pe amindoua si multe alte jocuri care au tot aparut in revista Stiinta si Tehnica.
Inca mai detin, cred citeva recorduri la jocuri din astea, dar m-am lasat cind domnul Paun i-a atribuit recordul la FASTIECO (a mai auzit cineva de jocul asta ?) altuia, desi solutia lui nu era regulamentara.

Fratele meu cred ca era pe vremea aceea la Liceul de Informatica si asa a ajuns el sa participe la primul club de Go din Iasi, la Centrul de Calcul al Universitatii.
Clubul se dorea foarte exclusivist, si asa a si murit din cite stiu. De la ei am vazut prima data o copie dupa "What's your rating" a lui Miyamoto (am fost tare mindri ca am iesit la 1K, cu convingerea ca daca am fi fost mai atenti am fi fost macar 1-2D - ca toti ceilalti care au citit cartea, banuiesc ...) si vreo doua numere din Ranka (in original !).

Intre timp a aparut cartea de Initiere in Go a domnului Paun, cu care ne-am clarificat toate nelamuririle legate de regulament. A aparut jocul de la Gutinul, de carton, apoi cel de plastic cu piese in forma de pastile, inca le mai am cu mine.
Fratele meu s-a lasat tot mai mult de Go si s-a facut profesionist in Scrabble. Eu am inceput (nu-mi mai amintesc cum) sa-mi invat colegii de scoala si am ajuns la un moment dat sa avem un fel de club - vinerea, dupa ora de sport, ii luam la mine acasa, ca stateam aproape, si jucam citeva partide.

Intr-o zi, vine unul din colegi si-mi arata pe un panou de afisaj al scolii, un "afis" (o foaie A4 trasa la un xerox fara contrast) despre un cerc de go la Casa Tineretului. Ne-am hotarit noi doi sa mergem duminica urmatoare. Ne faceam griji ca n-or sa ne primeasca, dar am zis ca dupa ce joc cu ei si-i bat, o sa le treaca.

Ne-am dus si, surrpriza mare, sala " Tricolor " era plina de oameni care jucau de zor. Sala avea o masa mare, inelara, si trebuia sa treci pe sub ea sa ajungi de partea cealalta. Cei mai multi erau studenti.
Organizatorul, domnul Dan Havarneanu, ne-a primit bucuros, spre surprinderea noastra.
Am inceput sa ma duc regulat. Mi-am luat si primele carti trase la xerox: Basic Techniques, Strategic Concepts si Modern Joseki and Fuseki (acuma imi dau seama ca era o carte foarte nepotrivita pentru nivelul meu de atunci, dar la vremea aia era cartea de capatii a iesenilor).

A aparut pe acolo alt pustan de virsta mea - Adrian Olaru - si domnul Havarneanu ne-a catalogat pe amindoi 12 K si ne-a invitat sa mergem la concursul de la Cluj de 1 Mai. Ne-a surprins, ne-a fost frica, dar ne-am hotarit sa mergem. A mai mers atunci si cel mai tare de la noi, Liviu Cristea - era cotat 2-3K. A fost probabil cel mai impresionant concurs; mult entuziasm ... "profesionistii" jucau la loc de cinste pe un postament etc. Noi am nimerit intr-o grupa cu Mihai Lita si multi alti bucuresteni, toti 11-12K, care jucau foarte ciudat. Mi-amintesc ca in prima partida eram asa de demoralizat de mutarile lor revoltatoare (in cartea lui Sakata nu vedeai asa ceva) incit eram gata sa-i reclam ca nu joaca regulamentar. Mai tirziu am aflat ca ce jucau ei se cheama san-ren-sei.