1-2

3-5

6-8

9-10

11-12

13-16

17-19

20-22

23-25

 

26-27

28-31

32-34

35-37

38-40

41-42

43-44

45-46

47-48

 
 

49-50

51-52

53-54

55-56

57-59

60-62

63-65

66-69

70-72

 

73-75

76-78

79-80

81-82

83-85

86-88

89-90

   

 
 
 
 

32.  Craciun ... la "Preoteasa"



Craiova 1987: George Stihi (dreapta); la masa alaturata Titi Giebaura si Bogdan Dobrescu


Era Joi si Craciunul picase intr-o zi de club. Pentru mine ziua asta era foarte aglomerata de obicei, pentru ca trebuia sa fac vizite (impreuna cu nevasta-mea) pe la fiecare dintre familiile noastre. Nu mi-am pus insa nici o clipa problema sa nu trec totusi si pe la club (cu toate ca aveam indoieli daca ve veni acolo cineva ... sau nu).
Ca de obicei deci, pe la ora 18:00 m-am dus la "Preoteasa"; am ajuns in acelasi timp cu George (... si el avea familie, ba chiar si un copil ... dar azi, in zi de Craciun, venise la club). Tocmai ne intrebam daca vom ramine singuri cind ... apare si Serban Cantacuzino :
- Am trecut ca sa va urez "Sarbatori fericite"

... Si daca tot eram acolo, am pus de-o partida ... pe urma ne-am apucat (bineinteles) sa o analizam ... Se facuse aproape ora 9 cind ne-am adus aminte ca familiile ne asteptau si ne-am indreptat toti trei spre casa ...

Ziua de Paste era insa - la club - o zi in care venea toata lumea. De multe ori se aduceau oua rosii, vin ... de-ale gurii ... Era totusi o "Casa de Cultura a Studentilor" si astfel de locuri, pe atunci, erau atent supravegheate.
Stupida politica a guvernului era de a tine lumea (si in special pe tineri) cit mai departe de cele bisericesti - si respectiv de sarbatorile religioase. Nu cred ca am auzit (!) vreodata, in mod explicit, expresia "Este interzis (!) sa participi la aceste sarbatori"... dar aveau niste modalitati extrem de insiduase si bine puse la punct de a-ti face cunoscut lucrul asta. De fapt, cred ca institutia "Propagandei" a fost singura chestie care a functionat cu adevarat in toata perioada aia nenorocita ...

Prima data cind mi-a trecut prin cap sa sarbatorim cumva ziua de Paste la club, nu m-am incumetat sa duc chiar oua rosii (!!) : am luat numai vreo doua sticle de vin cu mine ... Tin minte ca atunci cind am ajuns, lumea se strinsese deja; jucam in sala barului de la Preoteasa. Am pus sticlele pe masa si pentru ca gestul meu atrasese citeva priviri curioase, am zis :

- "Pai nu sarbatorim nimic azi ? "

- "Daca-i vorba de sarbatorit, atunci ... stati asa !! " a sarit imediat Liviu Nuteanu si a pus pe masa, alaturi de sticlele mele, un pachet in care adusese mai multe oua rosii ...

Pina la urma s-a dovedit ca inca vreo doi sau trei dintre ceilalti se gindisera sa aduca si ei cite ceva, asa ca a iesit un mic chef ... in jurul tablelor de go.

 
 

* * *

 

33.  Bicicleta mea ...



o partida cu Cristi Cobeli (dreapta), la George acasa, in 1988


In barul "Casei de Cultura a Studentilor fusesem mutati deoarece se hotarise ca in Sala de Sedinte - locul unde jucasem timp de citiva ani - sa nu se mai tina alte activitati in afara celor carora-i era destinata : sedintele de Partid. De fapt noi am avut intotdeauna la Preoteasa un statut de "tolerati" - cu multa bunavointa din partea conducerii - dar totusi ... doar tolerati. Asta a insemnat ca nu am avut niciodata o sala dedicata noua, ci jucam asa ... cam pe unde era vreo sala neocupata. Clubul de Go era trecut in "Programul de Activitati" al Casei de Cultura ... dar aici se cam incheia aspectul oficial al existentei noastre.
Cred ca am jucat in mai toate salile cladirii aleia (cu exceptia biroului Directorului), asta si datorita faptului ca, in pofida felului in care arata pe din afara, impartirea interioara este destul de zgircita in privinta numarului de camere ... De multe ori eram nevoiti sa jucam in holul de la parter: o incapere imensa, cu ciment pe jos si neincalzita iarna (in perioada aceea de "economie"). Era atit de frig incit, nu numai ca nu ne puteam scoate paltoanele, dar se evita pina si captura pietrelor adverse - chestie care ar fi presupus scoaterea manusilor (pentru a le putea ridica de pe tabla).

Vara era mult mai simplu: nu se juca deloc (!) ... adica din Iunie, dupa terminarea sesiunii de examene, cladirea se inchidea pina spre toamna, la reinceperea anului scolar. Atunci ne retrageam in parcul din apropiere - de fapt chiar pe scarile Operei (cu care ne invecinam).
Asa am ramas fara bicicleta ...

Aveam o semi-cursiera ruseasca de pe care nu ma prea dadeam jos decit iarna - cind era gheata pe jos. Dupa ce am ajuns - in acea zi - in parcul Operei, s-a pornit o rapiala dintr-aceea de vara si mi-am zis ca-i o ocazie numai buna pentru a-mi mai spala un pic bicicleta; nu mi-am mai legat-o deci ... lasind-o in ploaie, la vedere, la numai vreo 3 metri de locul in care jucam. Am inceput apoi o partida cu Cristi Cobeli. Un jucator cu multa fantezie, Cristi era insa si el (ca si mine ...) un jucator foarte "incet" - asa incit partida (plus comentariul post mortem) a durat mai multe ore. Cind ne-am ridicat pentru a o porni spre casa ... bicicleta mea disparuse ! Adinciti in partida noastra de Go, niciunul dintre noi nu observase (bineinteles) nimic ... cum de altfel nu observasera nimic nici ceilalti jucatori inghesuiti pe scarile Operei ...

 
 

* * *

 

34.  Calendar competitional - 1989



Am gasit, printre hirtiile strinse de-a lungul anilor, programul competitional pe care ni-l propusesem la inceputul lui 1989 pentru anul care tocmai incepuse ...


 Luna

 Competitia

Sistem de concurs

Loc

 Ianuarie

 Campionat Republican
 (faza locala I)

- 20-12 kyu
- promoveaza 30%

turneu

local

 Februarie

 Campionat Republican
 (faza locala II)

- 11-8 kyu
- promoveaza 30%

turneu

local

 Martie

 Campionat Republican
 (Optimi)

- 7-4 kyu + promovatii din fazele I, II
- promoveaza 25%

Elvetian

Predeal

 

 Trofeu "S&T"
 (Semifinala 1988)

     

turneu

 
 

 Open

- 3-1 kyu
- 20-8 kyu

MacMahon

 

 Aprilie

 Trofeul "S&T"
 (Finala 1988)

     

Meci de 5 partide

Bucuresti

 Mai

 Campionat Republican
 (Sferturi)

- 3-1 kyu (+ promovatii din "Optimi")
- promoveaza 9 jucatori (plus 2 rezerve)

Elvetian

Cluj

 

 Open

- jucatori de rang "Dan"

turneu

 
 

 Open

- 20-4 kyu

MacMahon

 

 Iulie

 Campionat Republican
 (Semifinala)

- 1-4 dan (+ promovatii din "Sferturi")
- promoveaza 6 jucatori

Elvetian

Timisoara

 

 Open

- 20-1 kyu

MacMahon

 

 Septembrie  

 Campionat Republican
 (Finala)

- Campion, Vicecampion (an anterior) + cei 6 calificati din "Semifinala"

turneu
(8 jucatori)

Eforie

 

 Open

     

MacMahon

 

 Noiembrie

 Campionat Republican
 pentru Echipe

- Divizia A: 12-16 echipe
- Divizia B: nelimitat

Elvetian

Brasov

 Decembrie

 Trofeul "S&T"
 (Semifinala 1989)

- participa 8 jucatori

turneu

Bucuresti

 

 Open

 

MacMahon

 


In afara de aceste competitii au mai fost propuse urmatoarele :

Oradea - Baile Felix (Iunie) : Open
Craiova (Iunie) : Open
Predeal, 5 - 15 Mai : Festival de Jocuri Logice



La mai putin de trei ani de la primul concurs de go din tara, calendarul competitional pe care-l aveam acum arata destul de bine (cred). Se juca mult ... si nu-mi aduc aminte ca la vreunul dintre concursurile astea sa fi venit mai putin de 60-70 de jucatori ...
E drept ca lumea avea o groaza de "timp liber" pe atunci si ca deplasarile costau un pic mai putin ... dar nu cu mult (cred). Tin minte ca Sorin Popescu, inainte cu vreo doua saptamini de fiecare concurs, se infiinta jos - in pasajul de la Universitate - unde-si vindea cartile din casa, pentru a face bani de tren ... Sau pe Dan Vitca care venea la concurs cu resoul dupa el, pentru a-si gati mincarea "la camera" (neavind bani de restaurant).

Existau 5-6 "evenimente Go-istice" importante, de-a lungul unui an, repartizate astfel incit sa se evite perioadele sesiunilor de examene studentesti. Totul era conceput in scopul de a se juca (in general) in cadrul unor grupe valorice - avind grija ca (periodic) aceste grupe sa se mai amestece putin. Oricine avea deci ocazia sa-si dovedeasca forta de joc in fata tuturor celor de rang apropiat lui - dar si in grupe valorice diferite. Acesta a fost un principiu care s-a pastrat tot timpul (... pina prin 1996) - chiar daca ulterior au mai aparut o groaza de alte concursuri - si cred ca a fost un stimulent serios pentru mai toti jucatorii de Go.
Dupa 1990 (cind s-a infiintat "Federatia") si in special dupa 1992-93, numarul concursurilor de Go a crescut atit de mult incit aveam cite un concurs cam la fiecare 2-3 saptamini (cu exceptia sesiunilor stdentesti).

Trofeul  S&T era un concurs initiat de Dl. Albescu (pe atunci, director al revistei "Stiinta si Tehnica"), ca o continuare fireasca a faptului ca in urma cu citiva ani revista gazduise articolele lui Gh. Paun - articole care aveau sa contribuie in mod substantial la lansarea jocului in Romania.
Prin 1988 deci, dl. Albescu ne-a propus sponsorizarea unui concurs aparte, reluat anual si dotat cu un trofeu transmisibil. Am inventat atunci "Sistemul S&T" - caci varianta la care ne-am gindit noi era una care presupunea un sistem de punctaj aparte (diferit de CIV) si chiar o clasificare speciala a jucatorilor - fara a tine cont de rangul fiecaruia.
Se luau in considerare numai rezultatele din concursuri: fiecare jucator era punctat in functie de pozitia sa in clasamentul final si proportional cu taria fiecarui concurs in parte. Suma acestor puncte (de-a lungul unui an intreg) dadea o clasificare oarecum deosebita de cea - in ordinea rangurilor - din CIV si care (cel putin pentru primele 20-30 de pozitii) parea chiar mai apropiata de realitate decit sistemul CIV. "Punctajul ST" (cum avea sa-i ramina numele) a fost de altfel folosit timp de mai multi ani, de cite ori a fost necesara dpartajarea unor jucatori de top, de valori (CIV) foarte apropiate.

Trofeul - in sine - reprezenta Ginditorul de la Hamangia si era atribuit anual unui jucator care primea totodata si titlul de Master. In fiecare an se organiza un concurs la care participau primii 8 jucatori selectati conform punctajului ST (care facusera deci dovada celor mai bune rezultate, timp de un an intreg). Cistigatorul acestui concurs devenea Challenger si avea dreptul de a sustine un meci de 5 partide cu Master-ul anului precedent; invingatorul dintre cei doi (prin cistigarea a 3 din cele 5 partide) prelua Trofeul concursului - devenind totodata noul Master pentru o perioada de inca un an ...
Daca vreun jucator reusea sa cistige titlul timp de trei ani consecutiv, el intra in mod definitiv in posesia Trofeului, Dl. Albescu urmind sa lanseze pentru urmatoare editii o noua statueta a Ginditorului. Numai Mihai Bisca a reusit insa performanta asta, prin detinerea titlului in 1989, 1990 si 1991 ...

In agitata perioada a anilor 1990-91, cu toate rasturnarile care se petreceau la nivelul conducerilor (mai tuturor) institutiilor din tara, dl. Albescu ne-a transmis (prin George - cred) ca cel putin pentru moment nu mai putea sa se angajeze in nici o promisiune, deoarece propriul sau post era pus in discutie ... Ne-am hotarit deci ca "Trofeul S&T" sa fie preluat - sub aceasi formula - de catre proaspat infiintata Federatie de Go ... devenind astfel : "Trofeul Federatiei".
Indiferent insa de denumirea pe care a purtat-o de-a lungul timpului, concursul acesta a fost unul dintre cele mai puternice ale noastre, rivalizind serios pina si cu "Finala Campionatului National". Sistemul sau foarte pretentios de selectie (punctajul ST) - ca si formula speciala in care se desfasura - au constituit un stimulent important pentru toti jucatorii de top de la noi ... dar si pentru cei care-i urmau indeaproape.

Din nefericire, dupa 1996 (cind la conducerea Federatiei s-a petrecut o schimbare radicala) "Sistemul ST" a fost abandonat ... ca si Trofeul Federatiei - concurs care nu s-a mai tinut niciodata.

 
 

* * *