1-2

3-5

6-8

9-10

11-12

13-16

17-19

20-22

23-25

 

26-27

28-31

32-34

35-37

38-40

41-42

43-44

45-46

47-48

 
 

49-50

51-52

53-54

55-56

57-59

60-62

63-65

66-69

70-72

 

73-75

76-78

79-80

81-82

83-85

86-88

89-90

   

 
 
 
 

13.  Pregatiri de Concurs




Locul unde s-a organizat
concursul de la Cluj

Cred ca tocmai incepuse anul scolar 1985-86. Sala in care jucam go de la Preoteasa era arhiplina. O sala mare si destul de ingrijita, cu o groaza de mese aranjate in U (numai bune pentru simultan), toate invelite in plus rosu - era Sala de Partid (in care se tineau Sedintele din Casa de Cultura).
Paun tocmai ne spusese (lui George si mie) ca urma sa apara un tip care-i Presedintele Clubului de Go din Cluj si care are niste idei foarte interesante (n-a vrut sa ne dea alte amanunte)...

Cind a intrat Radu Flaviu ochii mi s-au lipit de cravata si costumul sau negre (n-am vazut in viata mea un cioclu dar sint convins ca asa ar trebui sa arate). Banuiesc ca toti ramasesem cu gura cascata, caci el s-a simtit obligat (inainte inca de a spune buna ziua) sa mentioneze rizind, oarecum jenat si aratind spre costumul cel negru : - " E al lui unchi-miu " ... Avusese nu stiu ce treaba pe la un Minister prin Bucuresti si fusese nevoit sa se imbrace corespunzator ...
S-a dovedit imediat ca fiind un tip extrem de simpatic si dupa ce ne-a trintit in graba vreo trei glume ardelenesti am trecut si la treburile serioase. Nu avea prea mult timp la dispozitie - trebuia sa ajunga destul de repede la gara - asa ca ne-a spus imediat ceea ce-i trecuse lui prin cap: Un Campionat National de Go !!! ... discutase cu amicii sai de la Clubul de Go din Cluj si erau dispusi (avind si toate conditiile necesare) pentru organizarea lui.

Mie mi se taiase rasuflarea : cu mai putin de doi ani in urma stateam singur, deplingindu-mi soarta deasupra tablei mele de go iar acum, un tip pe care nici nu-l cunosteam pina-n urma cu cinci minute facea planuri pentru un Campionat National ...
Se gindisera pentru primavara lui '86, de 1 Mai - cind fiind sarbatoare, plus Duminica ... se stringeau de vreo 4 zile libere. Pina atunci, urma ca in colaborare cu Paun sa testeze reactiile celorlalte cluburi din tara (deja in numar de vreo 15) si sa se organizeze in prealabil (tot la Cluj) o Reuniune a Presedintilor tuturor Cluburilor de Go.
Entuziasmul a fost atit de mare peste tot, incit in numai citeva saptamini (pe la mijlocul lui Octombrie, cred) se realiza deja "Intilnirea Presedintilor".
In momentul in care se stabilise data intilnirii, Paun ma rugase pe mine sa reprezint Bucurestiul in locul lui iar eu evident ca primisem oferta cu bratele deschise deoarece ma batea oricum gindul de a-l insoti la Cluj : eram tare curios sa vad cum joaca clujenii ( ... si de altfel toti cei ce urmau sa se stringa acolo).

 
 

* * *

 

14.  La Cluj


Intr-o Simbata a lunii Octombrie (1985), la Cluj, ne strinsesem vreo 20 de persoane, reprezentind 10-12 orase in care se juca Go. Nu venisera chiar toti dar numai cu cei prezenti, dupa ce am povestit fiecare cum este pe la cluburile noastre, am ajuns la concluzia ca avem in tara o populatie activa - jucatoare de go - de aproape 200 de oameni. Nu cunosteam pe nimeni dintre cei de fata (cu exceptia gazdei bineinteles, Radu Flaviu si a celor trei timisoreni: dl. Schmidt, Andras Venczel si Titi Ghiebaura).
Andras - singurul dintre noi care participase vreodata la un concurs de go - ne-a povestit cum a fost la Campionatul Mondial pentru Amatori; am inceput apoi sa stabilim detaliile Primului Campionat National de Go - dupa cum intentionam sa-l intitulam. In aceste pregatiri ne-au fost de mare folos si vreo doi dintre clujenii de fata - sahisti cu experienta competitionala.

Locul unde urma sa se tina concursul era ideal pentru asa ceva. Casa de Cultura a Tineretului din Cluj era o cladire noua, putin retrasa spre marginea orasului, construita pe malul unui lac; era un fel de complex continind mai multe sali mari, un restaurant si chiar un hotel.
Sa cobori din camera'n care locuiesti (curata si aproape cocheta), direct in sala de joc (mare si luminoasa), iar pentru a minca ceva sa nu trebuiasca sa parcurgi mai mult de 50 de metri : ce-si poate dori mai mult un jucator de Go ? ... Toate acestea au contribuit serios - bineinteles - la reusita concursului pe care il pregateam.

Dupa ce totul fusese pus la punct, ne-am gindit sa ne jucam si putin go ... Se sugerase initial un mic concurs ("Concursul Presedintilor") dar o parte dintre ei urmau sa se intoarca acasa chiar in seara zilei respective asa incit ne-am hotarit sa jucam liber intre noi, in special cei care nu ne cunosteam deja ...
Problema rangurilor si a tariei de joc s-a dovedit a fi o chestiune destul de spinoasa: fiecare club din tara isi facuse o ierarhie proprie, fara a avea insa (cei mai multi dintre ei) vreun etalon exterior la care sa se raporteze. Unii se ghidasera pur si simplu numai dupa un "Test" prezentat de Paun (preluat dintr-o revista japoneza), test in urma caruia nevasta-mea (de pilda), fusese cotata 1-dan (!); ea nu stia decit ca pietrele se pun pe intersectii ...

S-au spulberat multe iluzii in seara aceea. Dupa primele partide jucate cu dl.Schmidt, Andras sau cu mine, multi si-au dat seama ca lucrurile sint cu mult mai complicate decit isi putusera imagina ... Altora li s-au nascut semne de intrebare incarcate de suspiciuni ...
Eu am jucat pina tirziu in noapte, cind mai toti se dusesera la culcare, in dorinta de a lamuri cit mai multe astfel de semne de intrebare ... apoi dimineata am luat-o de la capat cu cei care nu plecasera inca. Spre prinz ramasesem numai cu clujenii (pe care-i lasasem in mod special la urma) si tihniti, ne-am pus bineinteles pe joc. Am stat pina Marti jucind incontinu, cu doar citeva (extrem de scurte) pauze de somn ... Cred ca la un moment dat, facindui-se mila, Radu Flaviu mi-a adus ceva de mincare in fata tablei ...

A fost extraordinar !! ... In plus ...
Pentru mine o partida de go nu inseamna neaparat "ceea ce se intimpla efctiv in ea", ci mai mult impresia cu care ramii dupa ce aceasta s-a terminat ... Este ca o carte citita de demult: de unele nici nu-ti aduci aminte sa le fi citit vreodata ... altele iti ramin ca o amintire extrem de placuta (chiar daca ai apucat sa uiti multe dintre amanunte)...
Atunci la Cluj am jucat una dintre partidele de cea mai frumoasa amintire pentru mine, cu Laurentiu Sirb. Nici nu mai conteaza daca am jucat cu 4 sau 6 pietre handicap ... dar cele doua - trei ore petrecute cu el, la acea partida, mi-au ramas pina azi in memorie.

 
 

* * *

 

15.  Escala la Brasov


Craiova 1987 : in centru: Luchi vs. Mihai; in stinga: dl.Sumiya jucind cu mine; in dreapta-sus: Gelu Chita

Eram in tren, in drum spre Bucuresti. Plecasem din Cluj in urma cu citeva ore si inca revedeam intimplarile celor 4 zile petrecute acolo ...
Aveam deja emotii pentru concursul de care ma mai desparteau totusi inca vreo 7 luni ... Nu erau emotiile competitiei (stiam prea bine ca, cel putin printre romani, nu am inca de cine ma teme - pe tabla de go). Erau emotiile evenimentului pe care-l traiam si a celor care se anuntau ca vor urma ... Atit brasovenii cit si timisorenii isi exprimasera intentia de a organiza si ei concursuri, in viitor.

Ne apropiam de Brasov si bineinteles ca-mi revenea in minte, din ce in ce mai insistent, Ghita Tiberiu - presedintele clubului din Brasov. Ramasese destul de socat dupa ce-i cistigasem o partida cu 6 pietre handicap si-mi ceruse revansa ... Pierduse din nou dar nu parea deloc convins ca asta s-ar datora faptului ca eu as fi jucat mai bine ... Era in continuare convins ca are cam 1-kyu : se numara doar, printre cei mai tari din Brasov, cu numai putin in urma celor trei jucatori de 1-dan pe care-i avea acolo ...
Intimplarea facea ca-mi aduceam aminte si ziua in care aveau ei club la Casa Stiintei si Tehnicii: Marti la ora 18:00 ! ... Eram intr-o zi de Marti iar trenul meu tocmai intrase in Brasov; era 17:45 !!
La naiba cu somnul care ma casapea (dupa cele patru zile de Cluj) ... iar de mincat ... oi gasi eu vreun corn pe acolo ... Cunosteam destul de bine Brasovul : dau o fuga pina-n centru, la clubul lor, ma uit cum joaca vreo doua ore si ma intorc la gara sa prind urmatorul tren ... Doua ore mai rezist eu !! ...
Mi-am insfacat bagajul si m-am aruncat in primul Taxi.

La Clubul de Go din Brasov am ajuns primul. Imediat dupa mine a aparut un domn cu o mustata mare si cu un inel imens plin de chei; a inceput sa deschida niste usi si sa scoata niste jocuri de go pe care le aseza cu grija pe mese. Am aflat ca Ghita nu putea veni in seara aceea, asa ca m-am asezat intr-un colt si am inceput sa astept sa se stringa lumea. Pe masura ce veneau se asezau si incepeau imediat sa joace. Dl. Ven (asa am aflat ca il chema le cel cu mustata) avea o lista cu perechi de jucatori care participau - se pare - intr-un fel de concurs al clubului. Totul era bine organizat ... M-am invirtit o vreme printre ei urmarind partidele.
Spre deosebire de atmosfera cluburilor din Bucuresti, Timisoara si Cluj unde totul era linistit si prietenos, aici era foarte multa tensiune (aproape ca vedeai scinteile zburind prin aer) ...glasuri rastite ... se cereau si se acordau "revanse" ... toti erau cuplati la concursul care se desfasura. L-am depistat aproape imediat pe unul dintre cei trei jucatori de 1-dan; nu l-am vazut jucind dar atitudinea lui spunea totul ...

As mai fi stat asa sa-i urmaresc o vreme, daca la un moment dat dl. Ven nu s-ar fi apucat sa le vorbeasca despre Cluj si reuniunea care avusese loc acolo. Era clar ca Ghita nu apucase sa-i spuna tot, asa ca m-am oferit sa le dau eu mai multe amanunte. Apoi am fost intrebat daca nu vreau sa joc o partida si dl. Ven mi-a aratat un baietas care nu juca cu nimeni in acel moment; era din grupa B (cred) - cea mai slaba. In mod normal as fi jucat si cu el (am jucat de multe ori si cu handicap, impotriva unora carora trebuia sa le dau eu 9 pietre), dar in momentul acela nu aveam nervi pentru asa ceva si - adoptind un ton un pic mai apropiat de tonul clubului - i-am replicat ca eu sint 3-dan si ca daca chiar vor sa profite de prezenta mea acolo, as putea da un simultan. L-am rugat sa mi-i arate pe cei mai tari din club si i-a desemnat pe Sergiu Irimie, Luchi Calota si Adi Ionita. Sergiu (cel pe care-l depistasem deja ca fiind shodan) a zis ca el este ocupat, urmind sa joace o partida din concursul lor ... dar ca oricum, n-ar juca decit singur cu mine ... si nu cu handicap (se pare ca il batuse odata, nu stiu cum, pe dl. Schmidt si de atunci se credea 3-dan).
Am plusat si eu, sustinind ca il bat cu mare usurinta pe dl Schmidt iar cu ei as putea juca un simultan dindu-le si 4 pietre handicap fiecaruia !! ... A fost picatura finala: in citeva secunde tablele erau pregatite si ei asezati de-o singura parte a mesei, ascutindu-si zgomotos coltii ... In aer plutea deja mirosul de singe.

Au urmat alte citeva ore pe care nu cred ca le voi uita vreodata. Sergiu a fost nevoit sa abandoneze primul; era atit de furios incit fara nici un cuvint, s-a sculat de la masa si a parasit sala. Imi parea rau pentru el dar cred ca merita lectia asta. Adi a cedat si el un pic mai tirziu ... Cu Luchi n-a fost la fel de simplu; facusem o invazie profunda si el incerca sa-mi omoare un grup foarte mare. M-am ambitionat si in loc sa renunt la jumate din el si sa cistig cu vreo 2-3 puncte, am vrut sa-l salvez pe tot. N-am reusit si am pierdut intregul grup ... si partida. Cum puteam cistiga, am descoperit insa deabea mai tirziu - cind ma aflam in drum spre Bucuresti si analizam pozitia.
Na ! - ca iar m-am enervat, aducindu-mi acum aminte de jumatatea aia amarita de grup !! ...

 
 

* * *

 

16.  Concursul


Dupa concurs
( Cluj, 1986 )

Am ajuns la Cluj cu vreo doua zile inainte de inceperea concursului. Nu mai avusesem rabdare sa stau in Poiana Brasov, cu nevasta-mea, intr-o vacanta de citeva zile pe care ne-o luasem atunci; mi-as fi dorit sa pot dormi ceva mai mult in zilele acelea (in vederea concursului), dar nu prea reusisem. Un soi de stare de agitatie ma cuprinsese de vreo saptamina si se accentua din ce in ce mai tare pe masura ce se apropia ziua de 1 Mai.
Voi constata in toti anii urmatori ca inaintea oricarui concurs, indiferent de importanta lui sau de taria adversarilor pe care-i voi intilni, ma va cuprinde aceasi senzatie de surescitare. Asta-mi va afecta bineinteles si calitatea jocului in cadrul concursurilor - cred ca daca as juca o partida linistita la club si cineva mi-ar sopti: "esti intr-un concurs !" ... as incepe imediat sa joc cu doua pietre mai prost.

M-am intilnit cu Radu Flaviu si Horatiu Mihaiu si mi-au aratat toate pregatirile pe care le facusera; se zbatusera foarte mult pentru ca totul sa iasa bine. Mi-au dat vestea proasta: tocmai aflasera (de la Paun, cred) ca nu avem voie sa utilizam titulatura de Campionat National. Concursul se va numi simplu, Turneul National de Go ...
Mi-au dat si vestea buna: Haitao putea sa joace in concurs !!
Stupidele reglementari ale vremii faceau ca participarea lui Haitao sa fi fost pina atunci indoielnica ... trebuiau luate niste aprobari speciale de undeva (!?) ... Pina la urma un activist de pe la U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist) spusese : " Poate sa joace si un chinez ... la urma urmei !"

In dimineata zilei urmatoare a venit si George Stihi, de la Bucuresti. Nici el nu mai avea rabdare ... In plus, ne propusesem sa trecem in revista (alaturi de clujeni) tot ce mai era necesar pentru concursul care urma sa inceapa a doua zi.

La Bucuresti ne pregatisem si noi, intens.
In primul rind, dupa ce ma intorsesem (in toamna) de la Cluj, hotarisem ca intregul club intra in cantonament de pregatire. Ii rugasem pe toti sa-si cumpere ceasuri de concurs si (pentru a ne obisnui cu acest fel de a juca) toate partidele se desfasurau pe timp, cu bioyomi.
Pe de alta parte George, avind un prieten care era arbitru de Sah, l-a rugat pe acesta sa ne invete Sistemul Elvetian de concurs. Ne-am intilnit intr-o zi la George si amicul sau ne-a explicat principiile sistemului, cum se fac fisele si cum se formeaza perechile ... criterii de arbitraj, situatii speciale ... Apoi am facut numai noi doi un simulacru de concurs pentru ca totul sa fie cit mai clar.
Eu am desenat niste fise de concurs iar George le-a xeroxat. A facut atit de multe copii incit, cu toate ca au fost folosite intensiv toti acesti ani ... in urma cu numai citeva luni - cind am organizat "Cupa Compaq - 2002" - am folosit aceleasi fise.

Tot in perioada aceea primisem o revista a Federatiei Canadiene de Go (in care am descoperit Sistemul Elvetian - MacMahon) si o Ranka (revista Federatiei Internationale). In aceasta din urma era descris destul de amanuntit sistemul de punctaj pentru stabilirea rangurilor la profesionisti. Toate aceste informatii (pe linga experienta pe care incepeam deja sa o acumulam) au contribuit la stabilirea - in perioada imediat urmatoare - a intregului sistem de reglementari din Go-ul romanesc.

Si a venit ziua de 1 Mai ...
Deoarece ajunsesem primii, George si cu mine gasisem niste camere la primul etaj al hotelului (adica aveau cite o terasa destul de mare, undeva deasupra intrarii in hotel) de unde puteai observa pe oricine se apropia de cladire). Nu am stat niciodata impreuna, in aceasi camera pentru ca eu fumam, pe cind el nu. Un obicei prost, pe care nu i l-am putut suferi niciodata ... Dar despre George Stihi voi reveni mai tirziu cu mult mai multe amanunte, el fiind unul dintre cei care (dupa Paun - si intr-un alt mod) au avut un rol important in tot ce s-a intimplat in acei ani de inceputuri ... si nu numai.

Era o dimineata superba de primavara, totul era pregatit si noi ne instalasem pe una dintre terase (eu cu o sonda mare de Ness in fata - el cu un ceai ... cred); scosesem o masa ... jocul ... si bineinteles, incepusem o partida de go. Tin minte asta, pentru ca a fost una dintre singurele partide pe care sa le fi intrerupt vreodata ...
La un moment dat, in departare a aparut un grup de tineri. Nu le distingeam figurile dar din citeva genti rasareau jocurile de go : Incepusera sa vina !!!

Pina sa ajunga la hotel trebuiau sa parcurga (de la sosea) o alee lunga, prin mijlocul unui parc destul de mare; primul grup nu apucase inca sa se apropie prea mult de cladire cind un al doilea grup se ivise deja in departare ... si tot cu jocurile de Go la ei ...
Nu mai puteam continua partida ... Asteptasem amindoi cu atita nerabdare ziua asta incit acum trebuia (!) sa stam si sa admiram privelistea care ni se infatisa ...
Incercam sa ghicim de prin ce oras venea fiecare grup ... nu-mi aduc aminte sa fi ghicit vreunul (cu exceptia Iasului ... si asta doar pentru ca ajunsi ceva mai aproape, Radu Asandei - parca - a intrebat ceva cu voce tare).

Peste citeva ore incepea CONCURSUL : pina la urma ajunsesera acolo 88 de jucatori, din 15 orase ale tarii.
A fost extraordinar !! Totul a fost extraordinar ... (si tot asa vor fi si urmatoarele trei editii, organizate in aceasi perioada a anului si in acelasi loc).
Nu o stiam inca (si nici n-aveam cum banui macar), dar pentru mine aveau sa urmeze 15 ani de concursuri, prin mai toate colturile tarii sau prin strainatate; putine dintre ele insa (chiar foarte putine) se vor ridica la acelasi nivel.

Cind ne-am intors in Bucuresti si m-a vazut in pragul usii, nevasta-mea s-a speriat: slabisem aproape 7 kg. De fapt la toate concursurile care vor urma voi pierde citeva kilograme (care atunci cind erau mai putin de 3 ... insemna ca ori fusese un concurs foarte usor, ori obtinusem un rezultat prost - nu-l tratasem suficient de serios).

... Si am mai aflat ceva, cind ne-am intors in Bucuresti : in timp ce la Cluj noi jucam linistiti go, la Centrala de la Cernobil exploda unul dintre reactoare.



 
 
* * *

Citeva fragmente din reactia unuia dintre participantii de atunci la concurs:
 

........................................................................................

"Asa e, cum bine spuneti, acele vremuri, 1986 - 1990 au fost fascinante! Eram o gramada de elevi si studenti care ne simteam atrasi de Go, jucam la disperare, ne intilneam de doua ori pe saptamina la club (noi ii spuneam Cerc), aici la Iasi, la Casa Tineretului; mergeam la concursuri prin tara, ne intorceam acasa, comentam vreo doua saptamini ce mare brinza am facut noi moldovenii pe acolo.

Si eu m-am intrebat ce miraj s-a abatut dinspre acea tabla caroiata cu pietre alb-negre inspre noi, cei aplecati asupra ei, de ne-am legat prieteni pe viata ... si lasam alte treburi sau ne catraneam cu toata familia, numai sa nu lipsim de la intilnirile noastre e-go-iste! O explicatie, asa cum bine ati punctat dvs, am simtit-o, intuit-o si eu: conditiile socio-politice din ultimii ani dinainte de `90. In 1986 eram elev in clasa a XI-a si cautam, precum altii, sa-mi umplu timpul liber cu ceva, ceva inteligent, inafara de invatat. Ce naiba puteai face in vremurile alea intunecoase? La televizor nu aveai ce vedea (doua ore in fiecare seara, cu Ceasca si Partidu')! In ziare asijderea! Rar prindeam cite un film bun in oras, la cinema si mergeam cu colegii. In rest, citeam in prostie literatura si ne intilneam pe la cite un amic sa ascultam un album proaspat, cu greu achizitionat de pe la alti colectionari (ma refer la albumele lui Pink Floyd, Yes, Queen, Genesis, Marillion s.a.)

Si atunci a aparut Go-ul. Febra mare! Nu prea mai conta ca noi, elevi de clasele XI-XII trebuia sa ne gindim doar la "invatat, invatat si iarasi invatat", la bacalaureat, la admitere la facultate.

........................................................................................

In alta ordine de idei, cind descrieti primul Turneu National de Go de la Cluj, aveti dreptate. Era intr-adevar Radu Asandei cel din grupul nostru de 6 ieseni, cind ne apropiam pe alee, care a-ntrebat daca ala e hotelul cu pricina. Am calatorit noaptea cu acceleratul Iasi-Timisoara si am ajuns la Cluj dis-de-dimineata. Cred ca eram primii sositi. Bine, inafara de dvs si George Stihi, cum ziceti. Presupun ca vi s-a imprimat in memorie faza asta datorita graiului nostru moldovenesc care ne scoate in evidenta peste tot prin tara cind deschidem gura ...
Un tip de la balcon (George Stihi), undeva deasupra intrarii de la hotel, ne-a indemnat sa mergem la receptie, ca imediat coboara si el.

Bine ziceti, ca faina era sala aia de la Cluj. Mare si, din cite-mi amintesc, era asa ... cumva in trepte. Adica, noi cei de kyu jucam pe un fel de platforma, cu jumatate de metru mai sus fata cei de nivel dan, aflati intr-o "aripa" separata a salii."

........................................................................................

Valentin Ispir, 4 decembrie 2002

 

 



 

Lista Cercurilor de Go existente in tara la 1 Mai 1986


    Arad :   Casa de Cultura a Sindicatelor - presedinte Liviu Ciochina
    Bacau :  Casa de Cultura "V. Alecsandri" - presedinte Mirel Rusu
    Bistrita-Nasaud :  Casa Pionierilor - presedinte prof. Teodor Virtic
    Brasov :  Casa Stiintei si Tehnicii pentru Tineret - presedinte Tiberiu Ghita
    Brasov :  Clubul TCM, Colina Universitatii - presedinte Mihai Pintiuta
    Braila :  Casa Stiintei si Tehnicii pentru Tineret - presedinte Gabriel Cozin
    Bucuresti :  Casa Studentilor "Grigore Preoteasa" - presedinte Radu Baciu, secretar George Stihi
    Bucuresti :  Liceul Industrial Nr. 16 - presedinte Viorel Cristescu
    Cluj - Napoca :  Casa Tineretului - presedinte Flaviu Radu, secretar Horatiu Mihaiu
    Deva :   Casa de Cultura Municipala - presedinte Vasile Popa
    Fagaras :  Clubul Combinatului Chimic Fagaras - presedinte Marius Gherasim
    Galati :  Casa de Cultura a Sindicatelor - presedinte Gheorghe Stratan
    Iasi :  Casa Tineretului - presedinte Dan Havirneanu
    Oradea :  Clubul Poligraf - presedinte Radu Negrut
    Pitesti :  Tehnic Club - presedinte Nicolae Bobocel
    Sfintu-Gheorghe :  Casa de Cultura a Sindicatelor - presedinte Gabriel Gune
    Sibiu :   Clubul C.F.R. - presedinte Radu Girbacea
    Timisoara :  Casa de Cultura a Stiintei si Tehnicii pentru Tineret - presedinte Dumitru Ghiebaura
    Timisoara :  Camin 2MV, Facultatea de Electrotehnica - presedinte Mihai Sirbu
    Timisoara :  Camin 9C, Complex Studentesc - presedinte Dan Sulea
    Tirgoviste :  Casa de Cultura a Sindicatelor - presedinte Tudor Macovei
    Vaslui :   Centrul Teritorial de Calcul Electronic - presedinte Emilian Suditu
    Tulcea :   Casa Tineretului - presedinte Liviu Nuteanu

(extras dintr-un "Buletin Informativ" realizat de Gheorghe Paun, in anul 1986)