1-2

3-5

6-8

9-10

11-12

13-16

17-19

20-22

23-25

 

26-27

28-31

32-34

35-37

38-40

41-42

43-44

45-46

47-48

 
 

49-50

51-52

53-54

55-56

57-59

60-62

63-65

66-69

70-72

 

73-75

76-78

79-80

81-82

83-85

86-88

89-90

   

 
 
 
 

11.  Haitao




(1986)

Daca ar fi sa definesc cumva perioada anilor 1983-85 nu i-as putea spune decit "Perioada de incalzire" - in comparatie cu ceea ce avea sa urmeze. In vara-toamna lui 1985 s-au petrecut doua lucruri hotaritoare pentru noi toti : (re)aparitia lui Haitao si intilnirea tuturor presedintilor cluburilor de go din tara (la Cluj) in vederea pregatirii Primului Campionat National de Go.

Intimplator, Haitao a reaparut la club tot in momentul de inceput unui megasimultan. L-am regasit in fata uneia dintre table asteptind sa-i hotarasc handicapul. Chiar daca cistigasem prima noastra partida eram insa convins ca (cel putin la simultan) nu este cazul sa-i dau handicap asa ca l-am pus sa joace cu negrele. Celui mai tare din sala (Mihai Bisca) inca-i mai dadeam doua pietre; Haitao nu era - atunci - cu mult mai puternic decit Mihai, dar avea un ceva in plus care facea ca jocul lui sa fie un pic mai eficient (aveam sa aflam foarte curind ce anume ...).
L-am rugat de la bun inceput sa nu mai plece atit de repede : voiam sa joc si singur cu el iar pe de alta parte, fiind primul jucator de Go strain pe care-l cunosteam, eram foarte curios sa aflu de la el amanunte despre cum se joaca in China, despre Weiqi. Vorbea aproape perfect romaneste si mi-a raspuns rizind ca ... "Atunci, la Eminescu m-a impins Cristi Cobeli sa vin. Acum am vrut eu sa ajung aici !".
A cistigat partida si a ramas printre noi timp de citiva ani, nelipsit de la club, de la intilnirile noastre particulare sau concursuri ... Si-a aminat de vreo doua ori anul universitar - si sustinerea diplomei - pentru a mai ramine in Romania si a juca Go. Pina la urma (si numai in urma unor presiuni serioase venite din partea ambasadei lor aici) Haitao a fost nevoit sa-si termine facultatea si sa se intoarca in China.
Noua ne-a adus un stil de joc cu mult mai bataios decit cel pe care (prin forta lucrurilor) il imprimasem eu celor din jur si citeva carti in chineza (nu multe, dar esentiale pentru acel moment al evolutiei noastre). Ne-a mai invatat insa si altceva extrem de important, ceva ce nu se regaseste probabil in nici o carte : ambitia de a cistiga (nu simpla dorinta, pe care o are orice jucator de go atunci cind se aseaza in fata tablei) ... Ambitia continua si sustinuta ... ambitia absoluta, traita in fiecare clipa pe durata unei partide si care sa se regaseasca in fiecare dintre miscarile facute pe tabla.
Imi vine greu sa explic in cuvinte toate astea : trebuie sa-l fi vazut (!) pe Haitao asezindu-se in fata tablei si impietrind acolo pina la finalul partidei, pentru a putea intelege pe deplin ceea ce incerc eu sa exprim prin cuvinte.
In timp ce juca il puteai auzi uneori zicindu-si : "Hopa ! ... Sint pe tigru !"; poate ca intelegerea acestei expresii ar fi mai relevanta decit orice alte explicatii ... Era o referire la un proverb chinezesc care suna cam asa:
"Atunci cind intilnesti un tigru ai o singura sansa prin care ai putea spera sa scapi cu viata: sa i te arunci in spinare si sa te tii acolo, prins zdravan de blana lui, cit poti mai mult; numai asa nu te pot ajunge coltii tigrului !" ...
Este inutil probabil sa mai adaug ca in scurt timp, "A te sui pe tigru" a devenit strigatul de lupta al jucatorilor de go din Bucuresti ...

a - Haitao Zhang
n - Mihai Bisca


Komi: 5,5 p
Data: 27 Aprilie 1985

(227 mutari; negru cistiga prin abandon)


99 conect. la 94,
181 conect. la 150,
186 capt. la 178,
187 capt. la 185,
194 ia ko la 188,
197 ia ko la 191,
199 capt. la 183


[download]

Despre Haitao mai am o imagine care-mi revine de fiecare data cind se aduce vorba despre el ... o intimplare care este probabil semnificativa pentru felul lui de a gindi.
Devenisem (in scurt timp, bineinteles) foarte buni prieteni. Venea aproape in fiecare zi la mine (asta, daca nu ma duceam eu la caminul studentesc din Grozavesti unde locuia: jucam, analizam partide, rezolvam probleme ... studiam tot timpul. Eram deci mai toata ziua impreuna, in fata tablei de go. Jucam la paritate (in general el avind negrele, deoarece aplicam sistemul "la trei victorii se schimba culoarea"); cistigam - la inceput - destul de usor in fata lui iar de putinele dati cind reusise sa-mi dea negrele incepeam cu Tengen. (Convenisem noi ca, a juca prima miscare pe Tengen inseamna ca te simti suficient de sigur pe tine incit sa nu te repezi imediat la colturi, pentru a face puncte ...un fel de "Hai, bate-ma daca poti: uite ca-ti las tie primul colt"...).
A venit intr-o dimineata la mine si am inceput sa jucam. Am cistigat partida, am analizat-o impreuna si dupa aceea am trecut la altele ... probleme, Joseki, alte pozitii si diferitele lor rezolvari ... am baut - ca de obicei - foarte mult ceai. S-au mai scurs citeva ore de studiu si discutii ... Mai spre seara - cind sa plece - dupa ce am inchis usa in urma lui, mi-am adus aminte ca liftul meu facea din cind in cind "figuri" si deoarece nu-l auzeam functionind m-am gindit ca Haitao are probleme cu liftul. M-am uitat prin ochiul usii : Haitao nici nu ajunsese inca la lift ! Mergea incet, mormaind ceva in limba lui si-si dadea pumni (destul de zdraveni) in cap : venise de dimineata hotarit sa ma invinga si nu reusise !! ... Cu toate ca trecusera mai multe ore din momentul in care suferise esecul, acum venise momentul in care trebuia sa-si primeasca pedeapsa !!
De atunci, de multe ori - cind observ pe cite cineva jucind distrat (cu gindul in alta parte decit la partida) - imi aduc aminte de Haitao ... departindu-se incet pe holul casei mele si dindu-si pumni in cap.

Pe la sfirsitul verii (cred) lui '85, Haitao a disparut timp de aproape doua saptamini. Era perioada de restante asa ca ne-am gindit cu totii ca s-ar putea sa se fi retras pentru vreun examen ceva... Oricum, nu a trecut nici pe la mine - fapt cu totul neobisnuit din partea lui. Nimeni nu stia absolut nimic despre el.
Dupa doua saptamini a aparut brusc la club; am sarit toti cu intrebari ... "unde-ai disparut atita timp ?" ... A scos o carte din buzunar si fluturind-o ne-a anuntat cu voce tare:
"- Baieti, eu am studiat Sakata; acum nu ma mai bate nimeni !!
Primise din China o carte scrisa de Sakata Eio, ceva despre "tehnici de lupta la mijlocul partidei" ... (parca) ... si statuse inchis in camera lui, studiind-o ... pina ii rupsese paginile. Din acel moment am inceput sa cistig din ce in ce mai greu in fata lui.

 
 

* * *


 

12.  Din nou la Timisoara




eu si Haitao la primul concurs
din Timisoara (Aprilie, 1987)


Pe la inceputul verii lui 1985 (stiu ca aparusera pepenii verzi) m-am gindit eu ca n-ar fi rau sa dam o fuga pe la Timisoara. Le povestisem baietilor despre dl. Schmidt si jucatorii de go de acolo si erau bineinteles curiosi sa-i cunoasca. Pe de alta parte voiam sa le prezint si timisorenilor pe citiva dintre proaspetii jucatori Bucuresteni.
I-am convins deci (nici n-a fost dificil de altfel) pe Mihai Bisca, Haitao si Dan Lazar sa ne suim in tren si sa pornim spre Timisoara. O raita scurta care n-a durat (cu drum cu tot) mai mult de doua-trei zile.

Stiam de la Paun ca se facuse un club de go acolo, la Casa de cultura a tineretului si ne dadusem intilnire cu cei din Timisoara intr-una din zilele lor de club, direct acolo (in aceasi camera pe care o au si-n ziua de azi). De nerabdare, am plecat insa din Bucuresti cu o zi mai devreme; odata ajunsi in Timisoara am constatat ca mai toti cei pe care-i cunosteam eu parasisera tara. Singura adresa la care stiam sa ajung pe de rost era a lui Andras Venczel - care insa nu era in oras ... iar de dl. Schmidt (nu mai tin minte de ce) nu reuseam sa dam.
Am incercat sa ne cazam la un hotel dar Haitao era considerat strain si obligat sa plateasca in valuta, enorma suma de (cred) vreo 7$. Noi nu stateam prea grozav cu banii si oricum, nu aveam nici un dolar asupra noastra (era de altfel interzis prin lege). Ramasesem pe drumuri.
Pina la urma mi-am adus aminte de un amic mai vechi de prin Timisoara si (dupa ce i-am lasat pe Mihai si Dan la hotel) m-am dus cu Haitao la amicul cu pricina. Acesta ne-a gazduit peste noapte, dar trebuia sa plece spre servici pe la ora 5 dimineata ...

Iata-ma deci cu Haitao pe la 5:30 dimineata, morti amindoi de somn si de foame (peste noapte mai jucasem o partida - doua) ... intr-un parculet din Timisoara : ne-am asezat bineinteles tabla pe o banca si am inceput sa jucam. Nu era nimic deschis la ora aia dar spre norocul nostru, un taran care-si ducea pepenii spre piata a trecut cu caruta pe linga noi; i-am cumparat vreo trei pepeni imensi si i-am spart cu mina (evident ca nu aveam niciun cutit la noi). Ne-am mai potolit un pic foamea ... apoi am inceput o noua partida.

I-am recuperat pe Mihai si Dan de la hotel, am baut o cafea pe unul dintre vaporasele-terasa de pe Bega si un pic mai tirziu am pornit catre clubul de go.
Au urmat citeva ore extrem de jenante (pentru mine, cel putin) ... Probabil ca de aceea nici nu mai tin minte prea multe din acea vizita la clubul timisorean de go ... Nu stiu ce le povestise dl. Schmidt celor de acolo despre noi (dinsul trecuse cel putin o data prin clubul din Bucuresti si tinuse constant legatura cu Paun); in orice caz, in momentul aparitiei noastre au inceput sa ne priveasca toti cu un fel de religiozitate care m-a facut sa ma simt tare prost ... Parca eram niste zeitati coborite din alte lumi, de care le era teama sa se apropie pentru a nu-i deranja ...
Tot ce mai tin minte este ca Haitao (jucind cu negrele, parca) a pierdut la dl. Schmidt, iar Mihai i-a cistigat o partida (jucind cu doua pietre handicap) ... Mi-e greu sa reproduc nemultumirea lui Haitao; nu gasesc cuvintele necesare pentru a putea reda starea de spirit in care se afla acesta dupa ce pieredea vreo partida pe care o considera importanta ...

a - Radu Baciu
n - Haitao Zhang


Komi: 5,5 p
Data: 1 Mai 1986
Primul Turneu National (Cluj)

(163 mutari;negru cistiga prin abandon)



Partida este notata pina la miscarea 128


[download]





 
 

* * *